Zaharia 2:1-7 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

1. Am ridicat ochii și m’am uitat, și iată că era un om care ținea în mînă o funie de măsurat.

2. L’am întrebat: „Unde te duci?“ Și el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lățime și ce lungime are.“

3. Și îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și un alt înger i-a ieșit înainte.

4. El i-a zis: „Aleargă de vorbește tînărului acestuia, și spune-i: «Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulțimii oamenilor și vitelor cari vor fi în mijlocul lui;

5. Eu Însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, și voi fi slava lui în mijlocul lui!»

6. «Fugiți, fugiți din țara dela miază noapte! zice Domnul. Căci v’am împrăștiat în cele patru vînturi ale cerurilor, zice Domnul.»

7. Scapă, Sioane, tu care locuiești la fiica Babilonului!

Zaharia 2