1. Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți mănînce focul cedrii!
2. Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, și cei falnici sînt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
3. Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s’a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit.
4. Așa vorbește Domnul, Dumnezeul meu: „Paște oile de tăiat!
5. Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: «Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!» Și păstorii lor nu le cruță.
6. Căci nu mai am milă de locuitorii țării, – zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora și în mînile împăratului lor; ei vor pustii țara, și n’o vor izbăvi din mînile lor.
7. Atunci M’am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Și am păscut oile.
8. Am nimicit cu desăvîrșire pe cei trei păstori într’o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, și se scîrbise și sufletul lor de Mine.