7. În a două zeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8. M’am uitat noaptea, și iată că un om era călare pe un cal roș, și stătea între mirți într’un umbrar; în urma lui erau niște cai roși, murgi și albi.
9. Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?“ Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!“
10. Omul care stătea între mirți a luat cuvîntul și a zis: „Aceștia sînt aceia pe cari i-a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!“
11. Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pămîntul, și iată că tot pămîntul este în pace și liniștit!“
12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, și a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?“
13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
14. Și îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion,