18. Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
19. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?“
20. Dar, mai de grabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?“
21. Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaș frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste, și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară?
22. Și ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mînia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mîniei, făcute pentru peire;
23. și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe cari le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24. Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci și dintre Neamuri,
25. după cum zice în Osea: „Voi numi «popor al Meu», pe cel ce nu era poporul Meu, și «prea iubită», pe cea care nu era prea iubită.
26. Și acolo unde li se zicea: «Voi nu sînteți poporul Meu», vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.“
27. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mîntuită.
28. Căci Domnul va împlini pe deplin și repede pe pămînt cuvîntul Lui.
29. Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînță, am fi ajuns ca Sodoma, și ne-am fi asemănat cu Gomora.“
30. Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea și anume neprihănirea care se capătă prin credință;
31. pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n’a ajuns la Legea aceasta.
32. Pentruce? Pentru că Israel n’a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s’au lovit de piatra de poticnire,