1. Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,
2. că simt o mare întristare, și am o durere necurmată în inimă.
3. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești.
4. Ei sînt Israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele,
5. patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
6. Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;
7. și, măcar că sînt sămînța lui Avraam, nu toți sînt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămînță, care-ți va purta numele.“
8. Aceasta însemnează că nu copiii trupești sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinței sînt socotiți ca sămînță.
9. Căci cuvîntul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.“
10. Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.
11. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, –
12. s’a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic“,