1. (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locașurile Tale,Doamne al oștirilor!
2. Sufletul meu suspină și tînjește de dor după curțile Domnului,inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3. Pînă și pasărea își găsește o casă acolo,și rîndunica un cuib unde își pune puii …Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor,Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4. Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta!Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)
5. Ferice de ceice-și pun tăria în Tine,în a căror inimă locuiește încrederea.
6. Cînd străbat aceștia Valea Plîngerii, o prefac într’un loc plin de izvoare,și ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.