1. (Un psalm al lui Asaf) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta,au pîngărit Templul Tău cel sfînt,și au prefăcut Ierusalimul într’un morman de pietre.
2. Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului,și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s’o mănînce fiarele pămîntului.
3. Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului,și n’a fost nimeni să-i îngroape.
4. Am ajuns de ocara vecinilor noștri,de batjocura și de rîsul celor ce ne înconjoară.
5. Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare,și va arde mînia Ta ca focul?
6. Varsă-Ți mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc,și peste împărățiile, cari nu cheamă Numele Tău!