6. Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime,și au mai mult decît le-ar dori inima.
8. Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus,
9. își înalță gura pînă la ceruri,și limba le cutreieră pămîntul.
10. Deaceea aleargă lumea la ei,înghite apă din plin,
11. și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu,și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“
12. Așa sînt cei răi:totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.
13. Degeaba dar mi-am curățit eu inima,și mi-am spălat mînile în nevinovăție:
14. căci în fiecare zi sînt lovit,și în toate diminețile sînt pedepsit.
15. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“iată că n’aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M’am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep,dar zădarnică mi-a fost truda,
17. pînă ce am intrat în sfîntul locaș al lui Dumnezeu,și am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,și-i arunci în prăpăd.
19. Cum sînt nimiciți într’o clipă! Sînt perduți, prăpădiți printr’un sfîrșit năpraznic.