5. N’au parte de suferințele omenești,și nu sînt loviți ca ceilalți oameni.
6. Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime,și au mai mult decît le-ar dori inima.
8. Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus,
9. își înalță gura pînă la ceruri,și limba le cutreieră pămîntul.
10. Deaceea aleargă lumea la ei,înghite apă din plin,
11. și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu,și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“
12. Așa sînt cei răi:totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.
13. Degeaba dar mi-am curățit eu inima,și mi-am spălat mînile în nevinovăție:
14. căci în fiecare zi sînt lovit,și în toate diminețile sînt pedepsit.
15. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“iată că n’aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M’am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep,dar zădarnică mi-a fost truda,
17. pînă ce am intrat în sfîntul locaș al lui Dumnezeu,și am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,și-i arunci în prăpăd.
19. Cum sînt nimiciți într’o clipă! Sînt perduți, prăpădiți printr’un sfîrșit năpraznic.
20. Ca un vis la deșteptare,așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
21. Cînd mi se amăra inima,și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost și fără judecată,eram ca un dobitoc înaintea Ta.