9. A plecat cerurile, și S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, și sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11. Întunerecul Și-l făcuse învelitoare,iar cortul Lui, împrejurul Lui,erau niște ape întunecoase și nori negri.
12. Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieșeau nori,cari aruncau grindină și cărbuni de foc.
13. Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină și cărbuni de foc.
14. A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15. Atunci s’a văzut albia apelor,și s’au descoperit temeliile lumii,la mustrarea Ta, Doamne,la vuietul suflării nărilor Tale.
16. El Și-a întins mîna de sus, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari;
17. m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmașii mei, cari erau mai tari decît mine.
18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;dar Domnul a fost sprijinul meu.