2. Doamne, Tu ești stînca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea!
3. Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»și sînt izbăvit de vrăjmașii mei.
4. Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră rîurile pieirii;
5. mă înfășuraseră legăturile mormîntului,și mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,și am strigat către Dumnezeul meu:din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,și strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7. Atunci s’a sguduit pămîntul și s’a cutremurat,temeliile munților s’au mișcat,și s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
8. Din nările Lui se ridica fum,și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:cărbuni aprinși țîșneau din ea.
9. A plecat cerurile, și S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, și sbura, venea plutind pe aripile vîntului.