Proverbe 18:2-16 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

2. Nebunului nu-i este de învățătură,ci vrea să arate ce știe el. –

3. Cînd vine cel rău, vine și disprețul;și odată cu rușinea, vine și ocara. –

4. Cuvintele gurii unui om sînt ca niște ape adînci;izvorul înțelepciunii este ca un șivoi care curge într’una. –

5. Nu este bine să ai în vedere fața celui rău,ca să nedreptățești pe cel neprihănit la judecată. –

6. Vorbele nebunului aduc ceartă,și gura lui înjură pînă stîrnește lovituri. –

7. Gura nebunului îi aduce pieirea,și buzele îi sînt o cursă pentru suflet. –

8. Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile:alunecă pînă în fundul măruntaielor. –

9. Cine se lenevește în lucrul luieste frate cu cel ce nimicește. –

10. Numele Domnului este un turn tare;cel neprihănit fuge în el, și stă la adăpost. –

11. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –

12. Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă,dar smerenia merge înaintea slavei. –

13. Cine răspunde fără să fi ascultat,face o prostie și își trage rușinea. –

14. Duhul omului îl sprijinește la boală;dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica? –

15. O inimă pricepută dobîndește știința,și urechea celor înțelepți caută știința. –

16. Darurile unui om îi fac loc,și-i deschid intrarea înaintea celor mari. –

Proverbe 18