51. Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetății mele.
52. Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre.
53. Voiau să-mi nimicească viața într’o groapă, și au aruncat cu pietre în mine.
54. Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sînt perdut!“
55. Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinurile și strigătele mele.“
57. În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, și ai zis: „Nu te teme!“
58. Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59. Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.