30. să dea obrazul celui ce-l lovește, și să se sature de ocări.
31. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32. Ci, cînd mîhnește pe cineva, Se îndură iarăș de el, după îndurarea Lui cea mare:
33. căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mîhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34. Cînd se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35. cînd se calcă dreptatea omenească în fața Celui Prea Înalt,
36. cînd este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37. Cine a spus și s’a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38. Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul și binele?
39. De ce să se plîngă omul cît trăiește? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40. Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul.
41. Să ne înălțăm și inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd: