11. Mi-a abătut căile, și apoi s’a aruncat pe mine, și m’a pustiit.
12. Și-a încordat arcul, și m’a pus țintă săgeții Lui.
13. În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
14. Am ajuns de rîsul poporului meu, și toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15. M’a săturat de amărăciune, m’a îmbătat cu pelin.
16. Mi-a sfărîmat dinții cu pietre, m’a acoperit cu cenușă.
17. Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.
18. Și am zis: „S’a dus puterea mea de viață, și nu mai am nici o nădejde în Domnul.“
19. „Gîndește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!“
20. Cînd își aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21. Iată ce mai gîndesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22. Bunătățile Domnului nu s’au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23. ci se înoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atît de mare!