1. Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!A rămas ca o văduvă!Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,a ajuns roabă astăzi!
2. Plînge amarnic noaptea, și-i curg lacrămi pe obraji.Niciunul din toți cei ce o iubeau n’o mîngîie;toți prietenii ei au părăsit-o,și i s’au făcut vrăjmași.
3. Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării și muncilor grele.Locuiește în mijlocul neamurilor, și nu găsește odihnă!Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.
4. Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sînt pustii, preoții lui oftează;fecioarele lui sînt mîhnite, și el însuș este plin de amărăciune.
5. Asupritorii lui sar biruitori,vrășmașii lui sînt mulțămiți. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulțimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6. S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi cari nu găsesc pășune,și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7. În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce amintede toate bunătățile de cari a avut parte din zilele străbune;cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmașii se uitau la el și rîdeau de prăbușirea lui.
8. Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,și el însuș se întoarce în altă parte și oftează.
9. Necurăția sta lipită pe poala hainei lui,și nu se gîndea la sfîrșitul său.A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. –„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!“ –