3. Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi, cînd au murit frații noștri înaintea Domnului!
4. Pentruce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre?
5. Pentruce ne-ați scos din Egipt, și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de sămănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?“
6. Moise și Aaron au plecat dela adunare și s’au dus la ușa cortului întîlnirii. Au căzut cu fața la pămînt, și li s’a arătat slava Domnului.
7. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:
8. „Ia toiagul, și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stîncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stîncă, și să adăpi adunarea și vitele lor.“
9. Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10. Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stîncii. Și Moise le-a zis: „Ascultați, răsvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stînca aceasta?“
11. Apoi Moise a ridicat mîna, și a lovit stînca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa în cît a băut și adunarea, și au băut și vitele.
12. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentrucă n’ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.“
13. Acestea sînt apele Meriba, unde s’au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfințit între ei.
14. Dela Cades, Moise a trimes niște soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Așa vorbește fratele tău Israel. Tu știi toate suferințele prin cari am trecut.
15. Părinții noștri s’au pogorît în Egipt, și am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.
16. Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimes un Înger, și ne-a scos din Egipt. Și iată că sîntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.
17. Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, și nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ținutul tău.“