18. nici chiar atunci cînd și-au făcut un vițel turnat, și au zis: „Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!“ și s’au dedat la mari ocări față de Tine.
19. În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, și stîlpul de nor n’a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stîlpul de foc să le lumineze noaptea drumul, pe care aveau să-l urmeze.
20. Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să-i facă înțelepți; n’ai îndepărtat mana Ta dela gura lor, și le-ai dat apă să-și potolească setea.
21. Patruzeci de ani, ai avut grijă să-i hrănești în pustie, și n’au dus lipsă de nimic, hainele nu li s’au învechit, și picioarele nu li s’au umflat.
22. Le-ai dat în mînă împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpînit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului.
23. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor, și i-ai adus în țara despre care spusesei părinților lor că au s’o ia în stăpînire.
24. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, Cananiții, și i-ai dat în mînile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place.
25. Au ajuns stăpîni pe cetăți întărite și pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini, și pomi roditori din belșug; au mîncat, s’au săturat, s’au îngrășat, și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26. Totuș, ei s’au răsculat și s’au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau ferbinte să se întoarcă la Tine, și s’au dedat la mari ocări față de Tine.
27. Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmașilor lor, cari i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; și Tu i-ai auzit dela înălțimea cerurilor, și, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori cari i-au scăpat din mînile vrăjmașilor lor.