9. Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze, și își ziceau: „Li se va muia inima, și lucrarea nu se va face.“Acum, Dumnezeule, întărește-mă!
10. M’am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului: căci vin să te omoare, și au să vină noaptea să te omoare.“
11. Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!“
12. Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint.
13. Și cîștigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s’ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.
14. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și de Sanbalat, și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, proorocița, și de ceilalți prooroci cari căutau să mă sperie!
15. Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
16. Cînd au auzit toți vrăjmașii noștri, s’au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s’au smerit foarte mult, și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.
17. În vremea aceea erau unii fruntași din Iudeia, cari trimeteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori dela el.
18. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurămînt, pentrucă era ginerile lui Șecania, fiul lui Arah, și fiul său Iohanan luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia.