7. Cînd a auzit împăratul s’a mîniat; a trimes oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea.
8. Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiți n’au fost vrednici de ea.
9. Duceți-vă dar la răspîntiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe cari-i veți găsi.»
10. Robii au ieșit la răspîntii, au strîns pe toți pe cari i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s’a umplut de oaspeți.
11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12. «Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit.
13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legați-i mînile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților.
14. Căci mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.“
15. Atunci Fariseii s’au dus și s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentrucă nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“
18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul birului.“ Și ei I-au adus un ban.
20. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sînt?“
21. „Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“
22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat.“