14. Ia-ți ce ți se cuvine, și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție.
15. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?»
16. Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintîi, și cei dintîi vor fi cei din urmă; pentrucă mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.“
17. Pe cînd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, și le-a zis:
18. „Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mînile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,
19. și-L vor da în mînile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească; dar a treia zi va învia.“
20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s’a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, și I s’a închinat, vrînd să-I facă o cerere.
21. El a întrebat-o: „Ce vrei?“ „Poruncește“, I-a zis ea, „ca, în Împărăția Ta acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stînga Ta.“
22. Drept răspuns Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu, și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“ „Putem“, I-au zis ei.
23. Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a ședea la dreapta și la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s’o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru cari a fost pregătită de Tatăl Meu.“
24. Cei zece, cînd au auzit, s’au mîniat pe cei doi frați.
25. Isus i-a chemat, și le-a zis: „Știți că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
26. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;