18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n’au putut.“
19. „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.“
20. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, și se svîrcolea făcînd spumă la gură.
21. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine așa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.
22. „Și de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.“
23. Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poți!» … Toate lucrurile sînt cu putință celui ce crede!“
24. Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“
25. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta, și să nu mai intri în el.“
26. Și duhul a ieșit, țipînd și scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: „A murit!“
27. Dar Isus l-a apucat de mînă, și l-a ridicat. Și el s’a sculat în picioare.
28. Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?“
29. „Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieși decît prin rugăciune și post.“
30. Au plecat de acolo, și au trecut prin Galilea. Isus nu voia să știe nimeni că trece.