10. Ei au păstrat în ei lucrul acesta, și se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morți,
11. Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?“
12. El le-a răspuns: „Ilie va veni întîi; și va așeza din nou toate lucrurile; tot așa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult și să fie defăimat.
13. Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, și ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“
14. Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor și pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
15. De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, și a alergat la El să I se închine.
16. El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebați cu ei?“
17. Și un om din norod I-a răspuns: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
18. Oriunde îl apucă, îl trîntește la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîșnește din dinți, și rămîne țapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n’au putut.“
19. „O neam necredincios!“ le-a zis Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine.“
20. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, și se svîrcolea făcînd spumă la gură.
21. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Cîtă vreme este de cînd îi vine așa?“ „Din copilărie“, a răspuns el.
22. „Și de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.“
23. Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poți!» … Toate lucrurile sînt cu putință celui ce crede!“
24. Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“
25. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta, și să nu mai intri în el.“