10. Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămîneți acolo pînă veți pleca din locul acela.
11. Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi, și nu vă vor asculta, să plecați de acolo, și să scuturați îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pămîntul Sodomei și Gomorei decît pentru cetatea aceea.“
12. Ucenicii au plecat, și au propovăduit pocăința.
13. Scoteau mulți draci, și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi, și-i vindecau.
14. Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.“
15. Alții ziceau: „Este Ilie.“ Iar alții ziceau: „Este un prooroc ca unul din prooroci.“
16. Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.“
17. Căci Irod însuș trimesese să prindă pe Ioan, și-l legase în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.
18. Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!“
19. Irodiada avea necaz pe Ioan, și voia să-l omoare. Dar nu putea,
20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfînt; îl ocrotea, și, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere.
21. Totuș a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod își prăznuia ziua nașterii, și a dat un ospăț boierilor săi, mai marilor oastei și fruntașilor Galileii.
22. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat, și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.“
23. Apoi a adăugat cu jurămînt: „Ori ce-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.“
24. Fata a ieșit afară, și a zis mamei sale: „Ce să cer? Și mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“
25. Ea s’a grăbit să vină îndată la Împărat, și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într’o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“
26. Împăratul s’a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n’a vrut să zică nu.
27. A trimes îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s’a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță,