37. S’a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.
38. Și El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?“
39. El S’a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: „Taci! Fără gură!“ Vîntul a stat, și s’a făcut o liniște mare.
40. Apoi le-a zis: „Pentruce sînteți așa de fricoși? Tot n’aveți credință?“
41. I-a apucat o mare frică, și ziceau unii către alții: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar și vîntul și marea?“