20. Alții apoi sînt înfățișați prin sămînța căzută în pămînt bun. Aceștia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.“
21. El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniță, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic?
22. Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit, care nu va ieși la lumină.
23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“
24. El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura: și vi se va da și mai mult.
25. Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n’are, se va lua și ce are.“
26. El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînța în pămînt;
27. fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînța încolțește și crește fără să știe el cum.
28. Pămîntul rodește singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;
29. și cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerișul.“
30. El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa?
31. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pămînt;
32. dar, după ce a fost sămănat, crește și se face mai mare decît toate zarzavaturile, și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.“
33. Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
34. Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
35. În aceeaș zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.“
36. Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii.
37. S’a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.