2. și s’au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvîntul.
3. Au venit la el niște oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși.
4. Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus, și, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
5. Cînd le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sînt iertate!“
6. Unii din cărturari, cari erau de față, se gîndeau în inimile lor:
7. „Cum vorbește omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?“