53. Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s’au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrînii și cărturarii.
54. Petru L-a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a șezut jos împreună cu aprozii, și se încălzea la para focului.
55. Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.
56. Pentrucă mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
57. Unii s’au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, și au zis:
58. „Noi L-am auzit zicînd: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omenești.“
59. Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
60. Atunci marele preot s’a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?“
61. Isus tăcea, și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăș, și I-a zis: „Ești Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?“
62. „Da, sînt,“ i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii și venind pe norii cerului.“
63. Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
64. Ați auzit hula. Ce vi se pare?“ Toți L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
65. Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii, și să-I zică: „Proorocește!“ Iar aprozii L-au primit în palme.
66. Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
67. Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s’a uitat țintă la el, și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!“
68. El s’a lepădat, și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.“ Apoi a ieșit în pridvor. Și a cîntat cocoșul.
69. Cînd l-a văzut slujnica, a început iarăș să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.“
70. Și el s’a lepădat din nou. După puțină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăș lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia; căci ești Galilean, și graiul tău seamănă cu al lor.“
71. Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiți!“
72. Îndată a cîntat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Și gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.