33. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să Se spăimînte și să Se mîhnească foarte tare.
34. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați!“
35. Apoi a mers puțin mai înainte, S’a aruncat la pămînt, și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.
36. El zicea: „Ava, adică: Tată, – Ție toate lucrurile Îți sînt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuș, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.“
37. Și a venit la ucenici, pe cari i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n’ai fost în stare să veghezi?
38. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.“