10. Binecuvîntată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“
11. Isus a intrat în Ierusalim, și S’a dus în Templu. Dupăce S’a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.
12. A doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămînzit.
13. A zărit de departe un smochin, care avea frunze, și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S’a apropiat de smochin, dar n’a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14. Atunci a luat cuvîntul, și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănînce nimeni rod din tine!“ Și ucenicii au auzit aceste vorbe.
15. Au ajuns în Ierusalim; și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, și scaunele celor ce vindeau porumbei.
16. Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
17. Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tîlhari.“
18. Preoții cei mai de seamă și cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învățătura Lui.
19. Oridecîte ori se însera, Isus ieșea afară din cetate.
20. Dimineața, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
21. Petru și-a adus aminte de cele petrecute, și a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s’a uscat.“
22. Isus a luat cuvîntul, și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!
23. Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare», și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24. De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, cînd vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.