24. Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!“
26. Ucenicii au rămas și mai uimiți, și au zis unii către alții: „Cine poate atunci să fie mîntuit?“
27. Isus S’a uitat țintă la ei, și le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putință la Dumnezeu.“
28. Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.“
29. Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie,
30. și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viața vecinică.
31. Mulți din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, și mulți din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.“
32. Ei erau pe drum și se suiau la Ierusalim; și Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburați, și mergeau îngroziți după El. Isus a luat iarăș la El pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se întîmple.
33. „Iată“, a zis El, „ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mînile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, și-L vor da în mînile Neamurilor,