23. În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige:
24. „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știu cine ești: Ești Sfîntul lui Dumnezeu!“
25. Isus l-a certat, și i-a zis: „Taci, și ieși afară din omul acesta!“
26. Și duhul necurat a ieșit din el, scuturîndu-l cu putere, și scoțînd un strigăt mare.
27. Toți au rămas înmărmuriți, așa că se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpîn chiar și duhurilor necurate, și ele Îl ascultă!“
28. Și îndată I s’a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
29. Dupăce a ieșit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov și Ioan, în casa lui Simon și a lui Andrei.
30. Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: și îndată au vorbit lui Isus despre ea.
31. El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, și au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.
32. Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții.
33. Și toată cetatea era adunată la ușă.
34. El a vindecat pe mulți cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulți draci, și nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă-L cunoșteau.
35. A doua zi dimineața, pe cînd era încă întunerec de tot, Isus S’a sculat, a ieșit, și S’a dus într’un loc pustiu. Și Se ruga acolo.