23. Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s’a stîrnit un așa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie.
24. Au venit la El, L-au deșteptat, și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, perim.“ Isus S’a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, cari s’au potolit: și s’a făcut liniște.
25. Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?“ Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este acesta de poruncește chiar și vînturilor și apei și-L ascultă?“
26. Au venit cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27. Cînd a ieșit Isus la țărm, L-a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, și nu-și avea locuința într’o casă, ci în morminte.
28. Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui, și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.“
29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătușe la mîni și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, și era gonit de dracul prin pustii.
30. Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?“ „Legiune,“ a răspuns el; pentrucă intraseră mulți draci în el.