1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, – pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Ituriei și al Trahonitei, Lisania, cîrmuitor al Abilenei,
2. și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa, – Cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
3. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,
4. după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.
5. Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgronțuroase vor fi netezite.
6. Și orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu.“
7. Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v’a învățat să fugiți de mînia viitoare?