59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60. Dar mama lui a luat cuvîntul, și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.“
61. Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“
62. Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Și toți s’au minunat.
64. În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, și el vorbea și binecuvînta pe Dumnezeu.
65. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
66. Toți ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Și mîna Domnului era într’adevăr cu el.
67. Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, și a zis:
68. „Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său.
69. Și ne-a ridicat o mîntuire puternică (Grecește: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,
70. cum vestise prin gura sfinților Săi prooroci, cari au fost din vechime; –
71. mîntuire de vrăjmașii noștri și din mîna tuturor celor ce ne urăsc!
72. Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri, și Își aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,