59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60. Dar mama lui a luat cuvîntul, și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.“
61. Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“
62. Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Și toți s’au minunat.
64. În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, și el vorbea și binecuvînta pe Dumnezeu.
65. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.