10. Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți ceice mai rămăseseră din toată oștirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni cari scoteau sabia, fuseseră uciși.
11. Ghedeon s’a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și de Iogbeha, și a bătut oștirea care se credea la adăpost.
12. Zebah și Țalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împărați ai Madianului: Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea.
13. Ghedeon, fiul lui Ioas, s’a întors dela luptă prin suișul Heres.
14. A prins dintre cei din Sucot un tînăr pe care l-a întrebat, și care i-a dat în scris numele căpeteniilor și bătrînilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați.
15. Apoi a venit la cei din Sucot, și a zis: „Iată pe Zebah și Țalmuna, pentru cari m’ați batjocorit, zicînd: «Oare mîna lui Zebah și Țalmuna este în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oamenilor tăi obosiți?“
16. Și a luat pe bătrînii cetății, și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini.
17. A dărîmat și turnul din Penuel, și a ucis pe oamenii cetății.
18. El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: „Cum erau oamenii pe cari i-ați ucis la Tabor?“ Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de împărat.“
19. El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v’aș ucide.“
20. Și a zis lui Ieter, întîiul lui născut: „Scoală-te, și ucide-i!“ Dar tînărul nu și-a scos sabia, pentrucă-i era teamă, căci era încă un copil.
21. Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și ucide-ne! Căci cum e omul așa e și puterea lui.“ Și Ghedeon s’a sculat, și a ucis pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele dela gîtul cămilelor lor.
22. Bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu, și fiul tău, și fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.“
23. Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.“