15. Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel.
16. Bătrînii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?“
17. Și au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel.
18. Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: „Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!“
19. Și au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și la miază-zi de Lebona.“
20. Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pîndă în vii.
21. Uitați-vă, și cînd veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace, să ieșiți din vii, să vă luați fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, și să vă duceți în țara lui Beniamin.
22. Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: „Dați-ni-le nouă, căci n’am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-ați dat: numai atunci, ați fi vinovați.
23. Fiii lui Beniamin au făcut așa: și-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat și s’au întors în moștenirea lor; au zidit iarăș, cetățile, și au locuit acolo.
24. Și în acelaș timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui, și s’a întors fiecare în moștenirea lui.
25. Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.