18. Căci răutatea arde ca un foc, care mănîncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalță stîlpi de fum.
19. De mînia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă, și poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruță pe fratele său,
20. fiecare jăfuiește în dreapta, și rămîne flămînd, mănîncă în stînga, și nu se satură. La urmă își mănîncă fiecare carnea brațului său:
21. Manase mănîncă pe Efraim, Efraim pe Manase, și amîndoi împreună pe Iuda. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potolește, și mîna Lui este tot întinsă.