1. „O! de ai despica cerurile, și Te-ai pogorî, s’ar topi munții înaintea Ta,
2. ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele, și ar tremura neamurile înaintea Ta!
3. Cînd ai făcut minuni la cari nu ne așteptam, Te-ai pogorît, și munții s’au zguduit înaintea Ta,
4. cum niciodată nu s’a pomenit, nici nu s’a auzit vorbindu-se, și cum nici n’a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.