1. „Bucură-te, stearpo, care nu mai naști! Izbucnește în strigăte de bucurie și veselie, tu care nu mai ai durerile nașterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți de cît fiii celei măritate, zice Domnul.“
2. „Lărgește locul cortului tău; și întinde învelitoarele locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii!
3. Căci te vei întinde la dreapta și la stînga, sămînța ta va cotropi neamurile, și va locui cetățile pustii.
4. Nu te teme, căci nu vei rămînea de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine; ci vei uita și rușinea tinereții tale, și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta,
5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numește Dumnezeul întregului pămînt,
6. căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereță, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.“
7. „Cîteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste.
8. Într’o izbucnire de mînie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste vecinică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
9. Și lucrul acesta va fi pentru Mine ca și cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot așa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine și nu te voi mai mustra.
10. Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta dela tine, și legămîntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.“
11. „Nenorocito, bătuto de furtună, și nemîngîiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu, și-ți voi da temelii de safir.