1. „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
2. El nu va striga, nu-Și va ridica glasul, și nu-l va face să se audă pe ulițe.
3. Trestia frîntă n’o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
4. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, pînă va așeza dreptatea pe pămînt; și ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.“
5. Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pămîntul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, și suflet celor ce merg pe el.
6. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mîntuire, și Te voi lua de mînă, Te voi păzi și Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
7. să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați, și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întunerec.
8. Eu sînt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n’o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.“
9. „Iată că cele dintîi lucruri s’au împlinit, și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întîmple.
10. Cîntați Domnului o cîntare nouă, cîntați laudele Lui pînă la marginile pămîntului, voi cari mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor!
11. Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar, să-și înalțe glasul! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munților!
12. Să dea slavă Domnului, și să vestească laudele Lui în ostroave!“