24. De abia sînt sădiți, deabia sînt sămănați, de abia li s’a înrădăcinat tulpina în pămînt: și El suflă peste ei, de se usucă, și un vîrtej îi ia ca pe niște paie.
25. „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.
26. „Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.“
27. „Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?»
28. Nu știi? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin.
30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină;
31. dar ceice se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.“