15. Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
16. Libanul n’ajunge pentru foc, și dobitoacele lui n’ajung pentru arderea de tot.
17. Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie și deșertăciune.
18. Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?
19. Meșterul toarnă idolul, și argintarul îl îmbracă cu aur, și-i toarnă lănțișoare de argint.
20. Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
21. „Nu știți? N’ați auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’ați gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“
22. El șade deasupra cercului pămîntului, și locuitorii lui sînt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supțire, și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el.
23. El preface într’o nimica pe voivozi, și face o nimica din judecătorii pămîntului.
24. De abia sînt sădiți, deabia sînt sămănați, de abia li s’a înrădăcinat tulpina în pămînt: și El suflă peste ei, de se usucă, și un vîrtej îi ia ca pe niște paie.
25. „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.
26. „Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.“