14. Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, și a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,
15. și i-a făcut următoarea rugăciune:
16. „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile și pămîntul!
17. Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!
18. Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate țările și țările lor;
19. și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit.
20. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărățiile pămîntului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“
21. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimes să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
22. Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
23. Pe cine ai batjocorit și ai ocărît tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul, și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel;
24. prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: «Cu mulțimea carălor mele, m’am suit pe vîrful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomăt.