10. „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi, și zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mînile împăratului Asiriei.»
11. Căci ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, și cum le-au nimicit cu desăvîrșire; și tu, să fii izbăvit?
12. Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinții mei, le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețef, și fiii lui Eden cari sînt la Telasar?
13. Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaim, Hena și Iva?“
14. Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor, și a citit-o. Apoi s’a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,
15. și i-a făcut următoarea rugăciune:
16. „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile și pămîntul!
17. Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!
18. Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate țările și țările lor;
19. și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mînile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit.
20. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mîna lui Sanherib, ca toate împărățiile pămîntului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“