1. „Vai de tine, pustiitorule, care totuș n’ai fost pustiit; care jăfuiești, și n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit și tu.“
2. „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3. Cînd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăștie.“
4. „Și prada voastră va fi strînsă cum strînge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.“
5. Domnul este înălțat, și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
6. „Zilele tale sînt statornice, înțelepciunea și priceperea sînt un izvor de mîntuire“; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7. Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.
8. Drumurile sînt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.
9. Țara jălește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza.
10. „Acum Mă voi scula, – zice Domnul, – acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica.
11. Ați zămislit fîn, și nașteți paie de miriște; suflarea vostră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înșivă vă va arde de tot.
12. Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați cari ard în foc.“