1. Vai de tine, țară, în care răsună zîngănit de arme, și care ești dincolo de rîurile Etiopiei!
2. Tu, care trimeți soli pe mare, în corăbii de papură cari plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat dela începutul lui, neam puternic care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de rîuri.
3. Voi toți, locuitori ai lumii și voi, locuitori ai pămîntului, luați seama cînd se înalță steagul pe munți, și ascultați cînd sună trîmbița!
4. Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, și pe aburul de rouă, în vipia secerișului.
5. Dar înainte de seceriș, cînd cade floarea, și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă …“