4. Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu așteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5. Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s’a aprins de mînie.
6. Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, și a zis: „Eu sînt tînăr, și voi sînteți bătrîni:de aceea m’am temut,și m’am ferit să vă arăt gîndul meu.
7. Eu îmi ziceam: «Să vorbească bătrîneța,marele număr de ani să învețe pe alții înțelepciunea.»
8. Dar, de fapt, în om, duhul,suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9. Nu vîrsta aduce înțelepciunea,nu bătrîneța te face în stare să judeci.
10. Iată de ce zic:«Ascultați-mă! Îmi voi spune și eu părerea.
11. Am așteptat sfîrșitul cuvîntărilor voastre,v’am urmărit dovezile,cercetarea pe care ați făcut-o cuvintelor lui Iov.
12. V’am dat toată luarea aminte;și iată că, niciunul din voi nu l-a încredințat,niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13. Să nu ziceți însă: «În el noi am găsit înțelepciunea;numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!»
14. Mie nu mi-a vorbit deadreptul:de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.
15. Ei se tem, nu mai răspund!Li s’a tăiat cuvîntul!
16. Am așteptat pînă și-au sfîrșit cuvîntările,pînă s’au oprit și n’au știut ce să mai răspundă.
17. Vreau să răspund și eu la rîndul meu,vreau să spun și eu ce gîndesc.
18. Căci sînt plin de cuvinte,îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;