19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine,pe cel lipsit neavînd învălitoare,
20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat,fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;
21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului,pentrucă mă simțeam sprijinit de judecători;
22. atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură,să-mi cadă brațul și să se sfărîme!
23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»;
25. dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulțimea bogățiilor pe cari le dobîndisem;
26. dacă am privit soarele cînd strălucea,luna cînd înainta măreață,
27. și dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, în semn de închinare.), ducîndu-mi mîna la gură:
28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
30. eu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,să-i ceară moartea cu blestem;